Imi vine in minte melodia "De ce" cantata de Cleopatra Stratan.
De ce pot rani cuvintele?
De ce nu putem sa alegem cuvintele potrivite cand le rostim?
De ce ne luam dusi de val si acceptam sa facem un lucru de care nu suntem siguri ca-l putem face?
De ce imprastiem haotic vorbele si sa ajungem sa le unim prin reprosuri si lacrimi?

De ce e greu sa alegi cand crezi ca vrei ceva?
De ce iti pare rau dupa ce ai zis ceva gresit?
De ce ne este gandirea tranchilizanta de iluzii si amintiri?
De ce ne dorim X cand ne gandim la Y?
De ce? E o simpla intrebare care se naste fara a sta prea mult in incubator si care nu-si gaseste raspunsul si se pierde printre mormintele de vise ucise prematur!
De ce?
De ce?
E ca un cosmar infinit care iti disloca stabilitatea si se instaleaza haosul. Fiecare picatura de sudoare iti ineaca sufletul care se lupta sa nu fie mutilat de intrebarile constiintei. Fiecare ZVÂRCOLIRE nu face decat sa slabeasca armata de ganduri si fapte bune ce erau pregatite pentru a fi trimise in lupta.

Care e raspunsul la intrebare?
Se poate face ceva?
Oare gasim raspunsul cand ne vom face mari?
Cand ne vom face mari?
E de ajuns sa ne maturizam fizic?
Cand va veni maturizarea completa?